Nasterea – ‘un subiect masculin’

Nasterea este grea. Am auzit-o de la bunici, de la mame, de la prietene. Ai contractii dureroase, care te lasa fara energie…

Barbatii insa, nu inteleg. Probabil cred ca ne vaitam fara motiv sau ca ne laudam degeaba. 🙂

Eu zic ca dupa ce urmariti materialul de mai jos, veti intelege mai bine cum sta treaba. Asa ca… la treaba baieti! 😀

Acum ca ati vazut ca ce inseamna durerile nasterii, ne veti sprijini mai mult? 😀

„Noi ne-am nascut in timp ce mamele noastre racneau de durere.” – Nichita Stanescu in Amintiri din prezent.

Anunțuri

9 gânduri despre „Nasterea – ‘un subiect masculin’

  1. Oricat au testat..unii (straini, caci romanii nu ar testa asa ceva), niciodata nu vor sti senzatia celor 9 luni, senzatia travaliului, a nasterii , a posibilelor traume post natale, si senzatia de dupa….
    Nimic nu se compara cu ceea ce simti pe pielea ta!

  2. Apropo de citatul din final.Am vazut odata o replica draguta intr-un film in care mama îi spunea ficei ca a chinuit-o la nastere pentru ca avea capul mare.
    Iar replica era : -Imi pare rau mama,iti promit ca nu se va ma iintampla niciodata 😀
    PS:Filmul era serialul The Nanny cu Fran Drescher

  3. Și ce va rezolva o femeie dacă face un bărbat să înțeleagă durerile nașterii?… absolut nimic. Dacă acesta rămâne indiferent femeia se supără și mai tare, iar dacă o va menaja tot restul vieții din cauza asta o să-i crească un orgoliu imens care o va conduce tot la suferință. Am tot respectul pentru femeia-mamă căci datorită ei existăm, dar ea trebuie să înțeleagă că, pentru ea, a face un copil, nu e nici scopul vieții, nici începutul ei și cu atât mai puțin un motiv să-i iubești sau să-i prețuiești mai puțin pe cei care n-au avut o astfel de experiență.

  4. Fain experiment… :))) Dacă toţi bărbaţii l-ar face, poate lumea lor, viziunea lor, s-ar schimba complet. 🙂
    Dar ştii care este partea cea mai fermecătoare?
    Durerile astea se uită, frumoasa mea. Contează mult prea puţin, după părerea mea şi cred că nu doar a mea. Aş fi în stare să mai trec o dată prin aceleaşi dureri, le-aş lua oricând de la capăt, dacă aş şti că mai fac un copil ca cel pe care-l am. Experienţa în sine a naşterii chinuitoare este infinit eclipsată, scursă şi trecută în odihna uitării, pe lângă nemărginita şi concentrata bucurie a respiraţiei simţite, inhalate şi adorate a celui care-ţi poartă sufletul în eternitate: propriul copil.
    Suferinţa chinul se estompează până la dispariţie, cedând locul cu onoare şi exaltare noii fiinţe, o vietate pură, candidă, fragedă şi caldă care te caută cu înfrigurare toată viaţa.
    Ţi-aş recomanda articolul „Viaţă retrăită” din blogul meu, ca să înţelegi, să aduni şi să freamăţi cu interes subiectul. 🙂

    • Cat de frumos. 🙂 Trebuie sa recunosc ca imi este frica de nastere, poate chiar groaza. Am sa citesc cu mare drag postul tau. 🙂 Si evident, am sa-ti spun si cu ce impresie am ramas. 🙂 Iti multumesc ca mi-ai imparatasit din experienta ta. O seara minunata, Roryta! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s