Ionut, te rugam sa ne ierti!

5Am incercat sa stau deoparte de acest subiect, insa nu pot.

O sa incep prin a va povesti ca acum cateva luni m-a muscat un caine. Am iesit cu sora mea si cu mama la un suc in Complexul Studentesc. Toate bune si frumoase. Am ras, ne-am relaxat fara sa stim ca odata ce ne vom ridica de la acea masa, vom ajunge la 2 spitale.

Cum spuneam, am plecat de la terasa si ne-am indreptat spre terenul de fotbal (unde juca actualul meu sot fotbal). Am zis sa-l sustinem de pe margine.

In drum spre teren am trecut pe langa masina pe care o parcasem in soare. Am zis sa o mut. Am vazut ca dormeau niste caini langa roata din fata, insa nu m-am gandit ca or sa reactioneze in acest fel. Uite ca nu a fost asa… Am apucat doar sa bag cheia in portiera si… am simtit o muscatura, niste colti infipti in gamba. Fara sa ma ameninte, fara sa-mi dea timp sa reactionez. Scurt si la obiect. Dar asta pentru ca ei asa ataca, asta le e instinctul. Pentru cateva secunde am ramas socata, dupa care am inceput sa tip. Mi-a dat drumul si s-a dat inapoi. Abia apoi a inceput sa ma latre si sa se dea din nou la mine, antrenand si alti caini. S-au apropiat si mama si sora-mea de mine alaturi de alte persoane care erau acolo (erau peste 100 de persoane in complex) si asa cum latrau s-au indepartat, mai mult impinsi de la spate de pietrele aruncate de sotul meu.

A fost o muscatura de suprafata insa care a lasat cicatrici (le am si acum).

In toata nebunia aia nu am realizat foarte bine ce se intamplase. Eram in stare de soc. (precizez ca acel caine era destul de bine hranit). Chiar de una dintre doamnele care a venit la mine (dupa ce am fusesem capsata) si imi spune: Sigur te-a muscat? Nu pot sa cred ca ar face asa ceva!

Acum trecand in revista prin ce a trecut Ionut, comparatia nu exista, evident. Am povestit tocmai pentru a incerca sa arat acest aspect. Ca daca eu, un adult, muscat o singura data de gamba, am simtit ca mor de durere, nu-mi pot imagina ce a simtit acel sufletel care a indurat sute de muscaturi. Ne intepam intr-un ac si ne plangem o zi… D-apoi sute de muscaturi, care mai de care mai adanca si mai agresiva.

Incerc totusi sa ma gandesc ce a simtit el cand a fost atacat de fiarele din parc. Ce a simtit la fiecare muscatura, cum a incercat el sa se apere de coltii care ii patrundeau carnita frageda cu viteza unei masini de cusut. Cum s-a zbatut el timp de 5-10 min, poate chiar 15 min, total neajutorat. Ce simtea cand i se scurgea sangele din el, ramanand o papusa in labele si coltii cainilor.

Mda. Nu-mi pot imagina ceva atat de terifiant, de inuman.

Spunem simplu: ‘A murit!’, insa incercam sa aprofundam? Sa na gandim cum a murit si de ce? OAMENI BUNI, UN COPIL DE 4 ANI, A MURIT IN CHINURI!!! Ciuruit de coltii cainilor, lasati liberi de monstrii fara suflet, care se gandesc numai la ei. Care au luat banii destinati rezolvarii problemeI cainilor maidanezi si s-au folosit de ei, si care ridica acum din umeri si spun ca au constiinta impacata!!! Cum puteti doamnelor si domnilor de la ONG-ul Caleidoscop sa inchideti ochii si sa nu-l vedeti pe Ionut???

Nu am cuvinte sa exprim ce simt pentru autoritati, pentru ONG-ul Caleidoscop, nu am cuvinte sa exprim ce mai simt pentru Romania.

Nu inteleg de ce trebuie sa se intample astfel de lucruri, nu inteleg de ce pe nimeni nu mai intereseaza nimic.

Nu stiu ce sa zic… Nu mai stiu cum sa mai spun ca ce s-a intamplat este o atrocitate.

Ne cerem iertare, Ionut, ca nu am stiut sa te protejam, sa-ti oferim o lume sigura. Dumnezeu sa te aiba in grija!

Anunțuri

4 gânduri despre „Ionut, te rugam sa ne ierti!

  1. Ce sa mai spunem.Eu am avut norocul de a nu fi inca muscat,desi am fost alergat de caini.Nici nu stiu cum am scapat.Odata erau trei caini la intrarea in scara blocului in care stau si s-au aruncat la mine.Noroc ca am putut fugi si am intrat repede in magazinul din coltul blocului.In alte tari se vede treaba ca s-a putut rezolva treaba asta.Numai la noi sar toate ONG urile cand aud de eutanasiere.In vest sau SUA nu se scandalizeaza nimeni.Numai la noi lasam sa fie muscati mii de oameni pentru ca se opun unii asa zisi iubitori.

    • 😦 Trist. De data aceea ai avut noroc… Data viitoare, insa… Cine stie?! Este trist. Este jalnic, patetic, abominabil ca a murit un copil. Ca o familie si-a ingropat copilasul de 4 ani. Ca fratele sau mai mare a vazut suferinta si chinul prin care trecea Ionut. Este inimaginabil prin ce a trecut insusi baietelul. Este o situatie absurda prin care familia trece in tacere, pentru ca NIMENI nu isi asuma nimic! Probabil la un mment dat o sa fim recunoscatori ca doar ne-au muscat, si nu ne-au mancat!!!

  2. E cumplită tragedia în care şi-a pierdut viaţa Ionuţ şi implicit familiei lui! Îmi pare atât de rău pentru suferinţa lor!
    Din păcate noi, cei mici, nu putem decât să ne rugăm pentru el şi familia lui!

    • Mda. Chiar e cumplit. Sunt stupefiata totusi ca moartea unui OM a ajuns sa fie un subiect atat de lejer, de comun, de … Imi pare rau de tragedia lor, de nenorocirea care s-a abatut asupra lor… Asa e. Sa ne rugam este tot ce ne-a ramas!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s