Momentul cand un brand, te lasa fara cadoul de 1/8 Martie

52599188_2489773127718932_6588451742977884160_nPentru mine, tot ce s-a construit in ultimii ani vizavi de shoppingul online, investitiile facute de unii ca sa creasca increderea oamenilor in acest tip de achizitie, a daramat L’art No 29 intr-o zi.

Concluzie: Eu si shoppingul online – bad combination!

Sa va povestesc ce am patit. Asta ca sa nu patiti ca mine! 😉

Pe scurt:

  • Am descoperit acesta pagina de Facebook – L’art no 29
  • Mi-am comandat un ghiozdan de la ei (comanda s-a realizat pe chatul Facebook. My bad!)
  • L-am primit (fara factura, bon fiscal, etc). Si fara placuta care-l facea autentic – logo brand. 😉
  • M-am razgandit si am vrut sa-l dau retur. Si aici incepe adevarata poveste!

Desi i-am anuntat de acest lucru fix in ziua in care l-am primit, mi-au spus ca au plecat in vacanta si ca ne auzim in cateva zile. 1

2Si de atunci le scriu zilnic, si NIMIC. Niciun semn din partea lor.

3

4

Evident ca le-am facut reclamatie la ANPC, insa am vrut sa va atentionez si pe voi, cele dornice de o gentuta de inceput de primavara.

P.S. Acest ‘brand’ de genti apartine Cristinei Herea de la Romania TV. Cu atat mai patetic!! Vorbim si de evaziune fiscala aici, sa ne intelegem!

Asadar, fete dragi, inainte de a lansa o comanda online, verificati bine firma inainte, conditiile de retur, asigurati-va ca aveti nr de telefon, adresa unde sa returnati, etc. Si atentie, sa primiti factura!

#1An

1 an. Nu stiu cand a trecut… Intre nopti nedormite, imbratisari calde, pusee si achizitii, anul asta a trecut ca un vis. Un vis frumos. Cu ochi mari. Curiosi si mirati. 

Cu gust de laptic, cu urme de dintisori si palmute grasane. Cu picioruse pupate si raspupate. 

Cu mii de griji, cu sute de frustrari, cu milioane de zambete, cu miliarde de momente, si cate si mai cate. 

2016 a fost un carusel de emotii! De senzatii! De momente! Fiecare zi ne-a adus ceva nou. O noua silaba, o noua miscare, o noua indemanare.

Daca acum un an si ceva intrebam cum poti iubi pe cineva fara sa-l fi vazut vreodata, acum stiu. ❤️

E scris in ADN. Tot acolo e scris si cum sa-l cresti. Cum sa-l tii la piept, cum sa-l privesti, cum sa-l saruti de noapte buna, cum sa-l privesti cum doarme. 

Pentru el, imi doresc sanatate si un gram de noroc. 

Pentru mine, imi doresc sa-i simt mirosul de bebe mereu, sa nu-l uit niciodata. Sa-i pot retine toate gesturile si toate mimicile. Sa-i pot vizualiza zambetul in orice moment al vietii.

De acum orice cuvant e de prisos. Niciun cuvant nu va reda ce am simtit in acest an, cat de mare e bucuria de-al avea.  

La multi ani, Luca! Te iubim! 

Mami si Tati. ❤️💛💚💙💙

Un hobby dulce: Pnk Candy-bar

Va ziceam acum ceva timp (aici mai exact: https://severalpoints.wordpress.com/2013/11/04/o-veste-minunata/) ca m-am apucat de facut candy-baruri pentru diverse ocazii.

As vrea sa va updatez si sa va mai arat ce am mai realizat in ultimul timp. 🙂

botez nunta 1 nunta 2 nunta 3 xzi nastere
In cazul in care aveti nevoie de un candy bar, fie pentru nunta/botez, petrecere privata sau chiar pentru o petrecere corporate va stau la dispozitie pe Facebook, la telefon: 0769.69.80.77 sau pe adresa de mail: zisu.raluca@yahoo.ro.

Va astept! 🙂

Perfectiune, curatenie si atasament :D

IMG_6963

IMG_7030Recunosc! Fac parte din acea categorie de oameni care se ataseaza de lucrurile materiale. Plang cand mi se loveste masina, ma oftic cand zgarii parchetul, ma supar cand imi agat bluza preferata. Nu mai spus cum reactionez cand vad peste pe pereti. 😀

Si totusi imi explic acest atasament fata de lucruri. Sunt zodia Gemeni. :)) Sunt la extreme. Ori imi pasa, ori nu-mi pasa. Nu exista o zona gri. 😀

Si totusi… este dus la extrem. Ca si obsesia pentru curatenie si pentru perfectiune. De cand am inceput sa instalam chestii prin casa imi dau seama ca nu pot sa trec peste o polita pusa stramb sau peste o baterie care nu este fixata pe mijlocul chiuvetei.

Insa de abia acum devine interesant. Dragul meu sot poate trai linistit daca patul nu este facut la linie sau daca pe baterie stralucesc mandre doua picaturi de apa. Nu mai zic ca ca daca hainele nu sunt impachetate frumos si puse la locul lor nu e sfarsitul lumii. 😀 Asta spusn si eu. Nu este sfarsitul lumii insaaaa, este sfarsitul bunei dispozitii. :))

Acum asa sunt eu.. ce sa fac? Cum sa schimb asta? E cam greu dupa ce 30 de ani (hai fie, de 20 de ani) sunt asa. 😀

Daca ai vreun sfat pentru mine… Il astept cu mare drag!

P.S. Cu aceasta ocazie ii cer iertare sotului meu pentru toate ‘crizele’ mele existentiale 😀 Si totusi este de inteles: sunt femeie si zodia Gemeni, pe deasupra. :))

Punctul pe I

Tomate-1-538x354Citesc o groaza de articole in care vina pentru boala secolului este data pe mancarea nesanatoasa, pe ‘prajeli’ in general, pe grasimi, pe tigari, alcool. Nimeni nu pune punctul pe I si sa recunoasca adevaratele motive: LEGUMELE MODIFICATE GENETIC, HORMONII INJECTATI IN CARNE, PESTICIDELE FOLOSITE ABUZIV!!!

Am avut strabunici care au trait pana la 90 si ceva de ani. Va asigur ca au mancat prajit, au baut, au fumat si au muncit pe rupte.

Acum, copiii se nasc cu malformatii, bolnavi, tinerii si cei de varsta a treia mor in urma bolilor fara leac. Sunt martora cum OBEZITATEA/DIABETUL/CANCERUL sunt boli la ordinea zilei.

OAMENI BUNI, treziti-va la realitate!!!
NU modul IN CARE mancam ne omoara, ci CE mancam! Carnea aia frageda de pui este plina de hormoni, este insasi boala care ne consuma, rosiile perfecte pe care le cumparam din supermarket-uri sunt pline de solutii otravitoare, sunt insasi nenorocirea.

Constat cu durere ca am ajuns sa ne ucidem intre noi pentru profit, pentru averi. Rosiile sunt inrosite automat, bananele sunt coapte la foc continuu, ouale sunt create iar carnea umflata, cat ai zice hormon. Cum totul creste ca un Fat-Frumos… profitul este si el pe o panta ascendenta…

Mi-e frica! Am ajuns sa traiesc intr-o lume artificiala. Intr-o lume in care boala/moartea este cu buna stiinta!

Oare copiii nostri ce trai or avea?!

40 de ani de la prima casa Ronald

Pe 15 octombrie, s-au implinit 40 de ani de la inaugurarea primei Case Ronald din lume.

Casele Ronald (construite de Fundaţia Ronald McDonald dar si cu ajutorul banutilor stransi in cutiile de langa casele de marcat din cadrul restaurantelor McDonald’s) ofera gazduire parintilor copiilor internati pe perioade lungi de timp. In Romania, exista doua Case Ronald (una la Bucuresti, alta la Timisoara), care au asigurat pana acum gazduirea gratuita a peste 11.000 de parinti.

Va intrebati de ce scriu acum, dupa 6 zile. Pentru ca azi am primit sosetele primite cadou la concursul organizat la Raluxa pe blog. 🙂

Dar si pentru ca putem dona oricand. Nu avem nevoie de o ocazie speciala pentru a lasa niste marunt in cutiile special depozitate langa casele de marcat de la McDonlad’s. Nu avem nevoie de un motiv ca sa fim mai buni.

Si pentru ca se cere o poza cu minunatele sosetele, please see it below. 😀

IMG_6978

Multumesc, Raluca, Multumesc Ronald McDonald! Deoarece, cateodata este nevoie de un imbold pentru ca lucrurile sa se intample…

Oare care sa fie solutia?

couple_breaking_up_spend_time_togetherDe ceva vreme ma tot intreb ce inseamna o relatie durabila?!

O uniune fara drept de apel la propriile simtiri, la propriile bucurii sau framantari? O insiruire de compromisuri? Uitandu-ma in jurul meu asta vad. Oameni care s-au abandonat pe ei insisi, pentru jumatatea lor. Asta sa insemne oare?

De partea cealalta vad si oameni care nu au putut sa mentina echilibrul si au abandonat vasul, punandu-si propriile doaleante inaintea relatiei, inaintea dragostei pe care i-o purta partenerului…

Spunea cineva ca daca fericirea ta e mai mare decat fericirea lui in ceea ce priveste o situatie/lucru atunci sa fie ca tine si daca este invers sa fie ca el/ea. Asta sa insemne intelepciunea in dragoste? Daca asta este solutia atunci cine hotaraste care fericire e mai mare?

Ar trebuie sa fie simplu, nu-i asa? Doua oameni care se iubesc si care vor sa isi petreaca restul vietii impreuna… si totusi nu e. DELOC.

P. S. Textul acesta nu a pornit dintr-o experienta personala. Spre norocul meu, noi ne-am gasit echilibrul. 🙂

Voi ce spuneti? Care sa fie calea de mijloc?

 

La muuuuulti ani noua! :)

fotografie nunta0909Astazi am facut 1 AN de cand ne-am unit in fata lui Dumnezeu. Cea mai frumoasa zi din viata mea. :X Dar pentru ca o astfel de zi inseamna si multa alergatura, vedeti mai jos cum s-a desfasurat ziua de 17.08.2013. 😀

– sculat la 5.30 (Daaa, am scris bine. Nu 15.30 :)) ) Eu cu mama doar. 😀
– incarcat tot in masina (rochia de mireasa, sandalele, halatele inscriptionate, rochiile mamei, etc)
– mers direct la coafor (care s-a deschis cu o ora mai devreme pentru Miresica & Co :P)
– plecat apoi spre hotel (unde ne astepta make-up artistul dar si unde a avut loc gatitul miresei)
– machiat si eu si mama (in timpul asta, cele doua surori ale mele erau la coafor) Da, v-ati prins. Ele au dormit mai mult. 😀
– dupa ce am fost gata si cu machiajul (au aparut si surorile mele si s-au machiat si ele)
– apoi ne-am imbracat si am plecat spre casa – pentru ca de acasa au venit sa ma ia
– in timpul asta si-au facut aparitia si Mirele & Co pentru a se pregati si el
– dupa ce m-au luat de acasa, am plecat spre biserica
– dupa biserica a urmat o mini sedinta foto cu nasii
– apoi am mers la restaurant
– mai departe… doar distractie :))

Va las in compania unor poze demonstrative. 🙂

Si acum sa va spun cate ceva si despre acest an. Unii il numesc anul de foc, el fiind anul in care tinerii casatoriti se acomodeaza unul cu celalalt (asta daca nu cumva au stat deja impreuna, iar noi nu am stat), altii anul de miere, pentru ca este anul care le deschide o noua viata si deci este un nou inceput. Si ce inceput nu ati vazut voi sa fie frumos?! 😀

La noi nu a fost nici cel de foc si nici cel de miere. :)) A fost de continuare…. 😀 O continuare fireasca a celor 12 ani si jumatate dinainte de casatorie.

Un an plin de provocari, plin de planuri, plin de vise. Un an care ne-a apropiat si mai mult, care ne-a maturizat, care ne-a aratat ca dragostea poate fi si mai puternica. Un an ce ne-a aratat ca viata in doi este cea mai frumoasa.

TE IUBESC, ubi meu! Sa fim mereu asa de iubitori!

Asadar, La multi ani noua! 🙂

Puteti citi impresii la cald, aici: https://severalpoints.wordpress.com/2013/08/26/long-time-no-see/

Si totusi NOROCOASE :)

Ne tot plangem cat de greu e sa fim femei. Cate trebuie sa facem ca sa fim frumoase. Insa nu de dam seama ca in acelasi timp suntem si foarte norocoase.

Daca un barbat este urat… Nu prea are ce face, in afara de cel mult o tunsoare misto, o fata curata si ingrijita si o atitudine cool. Dar ca sa-si ascunda defectele.. Nu prea au solutii. 😀 Daca o femeie este urata…  Hmmm. Are la indemana o groaza de instrumente! Pentru par: culori si tunsori/coafuri diverse. Pentru fata: diverse tratamente, make-up (pensat, gene false, etc).

Deci fetelor, sa nu ne mai plangem cand intr-o dimineata dupa o petrecere ne putem acoperi linistite cearcanele sau vreun cos aparut peste noapte!

Si-un filmulet educativ 😛