Copilul perfect

Pe vremea cand doar visam sa am un bebe, imi imaginam acest lucru ca la carte. 

Camera lui superba in care va dormi, eu aranjata ca de obicei, casa curata ca de obicei, iesiri cu alte mamici in parc, mancat tot din farfurie, jucat frumos cu jucariile… si lista poate continua la nesfarsit. 

O data ce am ramas insarcinata (si simtul matern inca nu se dezvoltase) imi mai adaugasem pe lista de copil perfect/mama perfecta inca cateva lucruri: sa doarma in carucior, sa il alaptez la program, sa iesim afara de 2 ori pe zi, sa avem timp si pentru altceva. 

Asadar cu aceste ganduri am inceput amenajarea camerei lui, in care urma sa-si petreaca bebelusenia, copilaria si adolescenta. :)) Si-am investit ceva. 🙂

Apoi am cautat si caruciorul perfect si am asteptat venirea bebelusului perfect. :))

Si-a venit pe lume. Si-ntradevar s-a dovedit a fi bebelusul perfect!!! ❤️👶🏻

Bevelusul care face pipi cand il schimbi si care te stropeste, bebelusul care te regurgiteaza cand ti-e lumea mai draga, care te trage de par, care plange cand il pui in patut/carut, care vrea sa stea la san ore intregi, care nu vrea sa pape piureurile preparate de mami si pe care le ‘zboara’ prin toata bucataria, care plange daca-l lasi singur sa mergi sa-ti faci un dus, care te trezeste de n ori noaptea iar la 6 si ceva dimineata ti-a dat trezirea, care plange cand il imbraci sa iesiti afara, … si evident, lista se poate completa cu n lucruri pe care un bebe le poate face, doar asa, in ciuda ta :))

Intre timp m-am conformat si am schimbat una alta.


L-am luat in camera noastra iar pe sot l-am exilat, l-am alaptat la cerere (oriunde si oricat), l-am tinut in brate cat a vrut, am ales doar sa ma spal nu si sa ma machiez, am ales sa ma joc cu el si sa las curatenia pe planul 2, sa schimb lenjeria de pat din satin cu una din bumbac, sa am jucarii si-n baie nu doar in camera lui, sa-si puna mancare in cap, sa se murdareasca la joaca. Am ales sa fiu una cu el, sa cresc o data cu el, sa ii daruiesc tot timpul meu. 

Acum 2 nopti am decis sa trecem la co-sleeping (bebe 8 luni). Si n-am dormit mai deloc. Tot mai bine e cu puiul meu langa mine. Sa-l simt, sa-l miros, sa-l dezmierd, sa ne pupacim, sa ne privim. 🙂 

Asta e povestea mea. Nu trebuie sa fie si a ta. Doar ca eu asa simt ca vreau sa-l cresc. Sa ma dedic in totalitate, desi ma resimt. 


Privirea lui de dimineata insa e nepretuita. ❤️ Si merita orice efort. 

I love being a mom! 

Anunțuri

Iubirea de… mama!

imageIn fel si chip. Dragostea e in fel si chip. De prietena, de iubita, de sotie, de mama. De fiica, de sora. De arta, de munca, de viata in general.

O poti gasi in orice forma, in orice. Doar sa vrei. 🙂

Dragostea inseamna sacrificiu, daruire, durere. E greu sa-l vezi pe cel iubit la greu, chiar daca asta inseamna ca cel iubit are o banala febra, sau o durere de cap.

Am trait o groaza de iubiri. Cand mi-am cunoscut sotul mi-am spus scurt: e cea mai intensa iubire. Nu am cum sa iubesc mai mult, mai profund, mai dezinteresat, mai umil, mai…, mai… 🙂

Nu concepeam ce fel de iubire sa fie mai presus de ceea ce simt pentru parinti, pentru surori, pentru sot.

La 6 luni dupa ce sufletul meu este inundat zi de zi de o altfel de iubire, cea de mama, inteleg acum iubirea suprema. Cea care te inalta si te coboara intr-o fractiune de secunda. Este nevoie de un singur zambet sa fii in rai, si un singur scancet de durere sa fii in iad.

Este nevoie de o privire sincera sa fii in rai si o grimasa de neliniste pe fata lui sa fii in iad.

Este incredibil de ciudat cum poti trai la unison clipa de clipa, sa traiesti pentru cineva.

Sa respiri si sa zambesti pentru el, sa oftezi si sa plangi pentru el, sa renunti si sa accepti (la) tot.

Esti incredibil cum o vorba ca ‘mi-as da viata pentru el’ devine un adevar de necontenit, de netagaduit.

Cum viata ti se schimba dupa ce cunosti aceasta dragoste, cum devine mai frumoasa, mai buna, perfecta.

Cum se inchide cercul perfect.

Este cu siguranta o binecuvantare sa fii MAMA. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa sa simt ce simt astazi! 🙂

PS. De abia astept sa ma strige Mama. ❤️💛💚💙💜

Bataia – rupta din Rai?!

As intreba mai intai din care Rai…
NU sunt de acord cu bataia, cu violenta. Nici asupra copiilor, nici asupra femeilor… De fapt, asupra nimanui!

Scriu despre acest subiect pentru ca sambata, in timp ce eram in metrou, un ‘tata’ si-a lovit copilul, peste fata. L-am pus intre ghilimele si ma stapanesc cu greu sa nu-l numesc bestie!

Am sa descriu situatia pe scurt ca sa va faceti o idee de cele intamplate.

Un tata (de 1.90 m) cu doi copii (unul pe la 6 ani si unul pe la 3 ani). Stateau in picioare si ii tinea de maini pe amandoi. Pana aici nimic neobisnuit. La un moment dat ii da drumul celui mic si il plesneste peste fata pe cel mare. Metroul fiind liber palma a rasunat si ne-am uitat toti catre ei. Copilul avea urma palmei pe fata. Nu plangea iar ochii ii demonstrau inca o data nevinovatia si inocenta. Abia apoi ne-am dat seama ce facuse copilul de a ‘meritat’ un astfel de tratament. Se apropiase cu piciorul de usa metroului (care era inchisa). Dupa palma a urmat si explicatia: Nu ai voie acolo. Poti cadea. Unui copil i s-a intamplat. Atat! Dupa palma primita, copilul a ramas spunand doar: Nu avea cum sa cada pe acolo.

Si acum ma intreb! De ce nu a avut rabdare sa-i explice, sa-i spuna de ce nu avea voie sa se apropie de usa? De ce a preferat sa corecteze o greseala cu una incomensurabil mai mare? Este o scuza stresul prin care trece in fiecare zi? Este de vina copilul ca salariul lui de abia daca acopera rata lunara la casa sau masina? Pentru ce sa faci un copil daca nu sa-l protejezi si sa-l iubesti?

Ar fi trebuit ca el, tatal, sa aiba obrazul rosu, insa de rusine!

Sunt atat de dezamagita de acesti parinti, care prefera aceasta varianta josnica de a ‘educa’…