Copilul perfect

Pe vremea cand doar visam sa am un bebe, imi imaginam acest lucru ca la carte. 

Camera lui superba in care va dormi, eu aranjata ca de obicei, casa curata ca de obicei, iesiri cu alte mamici in parc, mancat tot din farfurie, jucat frumos cu jucariile… si lista poate continua la nesfarsit. 

O data ce am ramas insarcinata (si simtul matern inca nu se dezvoltase) imi mai adaugasem pe lista de copil perfect/mama perfecta inca cateva lucruri: sa doarma in carucior, sa il alaptez la program, sa iesim afara de 2 ori pe zi, sa avem timp si pentru altceva. 

Asadar cu aceste ganduri am inceput amenajarea camerei lui, in care urma sa-si petreaca bebelusenia, copilaria si adolescenta. :)) Si-am investit ceva. 🙂

Apoi am cautat si caruciorul perfect si am asteptat venirea bebelusului perfect. :))

Si-a venit pe lume. Si-ntradevar s-a dovedit a fi bebelusul perfect!!! ❤️👶🏻

Bevelusul care face pipi cand il schimbi si care te stropeste, bebelusul care te regurgiteaza cand ti-e lumea mai draga, care te trage de par, care plange cand il pui in patut/carut, care vrea sa stea la san ore intregi, care nu vrea sa pape piureurile preparate de mami si pe care le ‘zboara’ prin toata bucataria, care plange daca-l lasi singur sa mergi sa-ti faci un dus, care te trezeste de n ori noaptea iar la 6 si ceva dimineata ti-a dat trezirea, care plange cand il imbraci sa iesiti afara, … si evident, lista se poate completa cu n lucruri pe care un bebe le poate face, doar asa, in ciuda ta :))

Intre timp m-am conformat si am schimbat una alta.


L-am luat in camera noastra iar pe sot l-am exilat, l-am alaptat la cerere (oriunde si oricat), l-am tinut in brate cat a vrut, am ales doar sa ma spal nu si sa ma machiez, am ales sa ma joc cu el si sa las curatenia pe planul 2, sa schimb lenjeria de pat din satin cu una din bumbac, sa am jucarii si-n baie nu doar in camera lui, sa-si puna mancare in cap, sa se murdareasca la joaca. Am ales sa fiu una cu el, sa cresc o data cu el, sa ii daruiesc tot timpul meu. 

Acum 2 nopti am decis sa trecem la co-sleeping (bebe 8 luni). Si n-am dormit mai deloc. Tot mai bine e cu puiul meu langa mine. Sa-l simt, sa-l miros, sa-l dezmierd, sa ne pupacim, sa ne privim. 🙂 

Asta e povestea mea. Nu trebuie sa fie si a ta. Doar ca eu asa simt ca vreau sa-l cresc. Sa ma dedic in totalitate, desi ma resimt. 


Privirea lui de dimineata insa e nepretuita. ❤️ Si merita orice efort. 

I love being a mom! 

Anunțuri